rece

partea grea cu blogul e k nu stii cat si cum sa zici...
ai vrea sa fie gen agenda, dar nu te`ar deranja daca ar fi jurnal, dar avand in vedere k te stie prea multa lume si k nu esti genul care sa'ti pui problemele pe tava sa le citeasca o lume intreaga, te intrebi : "unde ma opresc?"
raspunsul e cel mai greu de dat..."unde te opresti?" sau ce te face sa t opresti...destul de multe motive unele din ele insirate kiar putin mai sus...
cand mi`am facut blogul m`am gandit k o sa fie gen agenda...era cea mai usoara varianta de a comunica familiei si prietenilor cum sunt si cum o mai duc fara sa trebuiasca sa scriu x-mailuri.si in continuare cred k e cea mai buna varianta problema apare atunci cand vrei sa comunici ceva si cauti cantece care sa transmita mesajul tau k sa nu "jignesti pe cineva".
si astea is copilarii. nu mai sunt la varsta la care sa ma joc de`a v`ati ascunselea, decat daca jocul asta are de a face cu poezia de mai jos, pentru k odata si odata toti o sa ne jucam jocul asta...


De-a v-ati-ascuns...

Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.
E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.
Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.
E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.
Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.
Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.
Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.
Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.
Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...
Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.


mi`am adus aminte de poezia asta kair in momentul inc are am scris mai sus de`a v`ati ascunselea...ce ciudat functioneaza creierul uman si nu il folosim decat in proportie de vreo 25% si ni se pare ca suntem evoluati :)) LOL